Transparenta este una din caracteristicile mele esentiale. Nu este un defect pentru ca este mult prea profitabila.
Am ales-o pentru a duce o viata mult mai usoara, fara ocolisuri, fara riscuri si cu socturi foarte reduse, ceea ce-mi asigura o eficienta maxima. Eu am o teorie: faca vrei sa pastrezi un secret cu adevarat, pune-l in vitrina. Am facut urmatorul experiment. Aveam 12 grupe de studenti si dadeam examen separat cu fiecare grupa, desi era examen scris. Nu se infiintase scrisul cu studentii intregii serii. Asa ca am dat de 12 ori acelasi subiect care avea solutia pusa pe site-ul de la adresa http://www.ionivan.ro.
Nu a existat o grupa care sa fie integralista, studentilor nevenindu-le sa creada ca se va repeta acelasi subiect de 12 ori. Cred ca daca s-ar afisa cu un an de zile inainte de ziua unui examen atat subiectele cat si solutiile, sunt sigur ca notele ar urma legea de distributie a lui Gauss. Ma laud in gura mare ca eu nu am secrete. marile mele secrete sunt la vedere si in acest fel le apar cu strasnicie.
Din punctul meu de vedere a fi transparent, inseamna:
- a defini cu claritate o problema
- a o prezenta fara restrictii tututor
- a elimina orice restrictie de a avea acces la orice informatie
- cunoasterea oricarui detaliu sa depinda strict de colectivitatea careia i se adreseaza informatia
- ce s-a prezentat nu se modifica in timpul intervalului de valabilitate
In calitatea de secretar al unui curs postuniversitar, tot ce trebuia stiut se gasea la sala 2314, pe o masa de langa perete, sub un cristal. Acolo era pus:
- afisul in care se spunea ca in perioadele... se desfasoara cursul...
- solicitarea participarii colegilor doritori sa tina ore ...
- anuntul cu specificarea timpului in care ei vor tine ori pentru a construi orarul
- datele de examene, copii dupa regulamente si modalitati de plata
- tot, absolut tot ca oricine doreste sa participe sa-si aduca contributia sa o faca fara nicio restrictie.
cand s-a gasit cineva sa reproseze ca nu s-a implicat ca nu a fost solicitat, i-am aratat tot ce era sub cristal si omul a recunoscut ca nu s-a informat, ca n-a prea dat pe la scoala.
Cand incepeam anul universitar spuneam de la inceput in ce consta activitatea. Aratam ca toate detaliile sunt pe site-ul de la adresa http:// www.ionivan.ro
Spuneam cum se calculeaza nota. Intotdeauna am dat detaliat:
- cate puncte se obtin la seminarii si din ce sunt alcatuite
- punctajul la lucrarea de semestru
- punctele de la proiecte
- activitatea de la curs cum se puncteaza
- repartitia punctelor la examen
- materialul bibliografic exact de localizat si paginile
- cerintele de scriere de programe
- dialogul incepe cu programe care sunt intrate in executie
- enumeram o lista cu lucruri care nu trebuie sa se intample
- inclusiv raspunsurile la intrebarile tinerilor.
Cand am coordonat lucrari de disertatie sau lucrari de diploma am precizat:
- cum se alege tema, astfel incat ea sa fie utila dupa ce studentul pleaca din facultate; el trebuie sa se gandeasca daca va continua cu un masterat sau cu un doctorat, astfel incat lucrarea de licenta sa fiew dusa in master, iar lucrarea de diseratie sa fie dusa in PhD, adica sa existe o continuitate
- ca orice lucrare incepe cu o documentare, citind carti din biblioteci peste 60% si mergand de restul 40% pe internet, pe site-uri; cand am zis biblioteci nu am exclus bibliotecile virtuale in care exista reviste, carti si tot tacamul de regasire a informatiei; am zis ca este important sa fie o bibliografie corecta si completa pentru a nu exista vicii de forma, de continut si orice alt tip de eroare care duce la scaderea notei la sustinere
- contxtul clar prin exemplificari, pentru ca este usor sa dai din gura, fara sa ai exemple si mai ales fara a preciza care sunt greselile frecvente si cum trebuie ele indreptate din start, pentru ca in final tot trebuie facuta treaba ca lumea si ca tacamul sa fie complet, greselile aduc comentarii proaste si se pierd foarte multe oportunitati; altul era momentul in care trebuia sa invete studentul cum se face o bibliografie cap-coada corecta si mai ales fara cusururi ca tructura si proportii
- importanta ca totul sa fie clar, mai ales aplicatia care este necesar sa fie in executie, chiar daca nu este foarte costisitoare sau extrem de complexa; am aratat ce inseamna sa ai o aplicatie care nu e facuta de tine si mai ales ce inseamna sa te expui in fata comisiei care isi va da seama ca aplicatia nu-ti apartine; mai apare si situatia in care aplicatia NU este in stadiu de executie, ceea ce duce la depunctare; multa lume vine pe ultima suta de metri cu chestii pe care nu le stapaneste sau nu are toate resursele, crezand ca laboratorul este obligat sa aiba nu stiu ce versiune de la nu stiu ce produs mai mult sau mai putin piratat
- necesitatea de a lucra transparent, adica de a spune exact ceea ce este facut, ceea ce nu este terminat si chiar ceea ce lipseste; aceasta abordare se impune pentru a aduce lucrarea in forma care sa-l reprezinte pe tanar; in cazul unei luucrari extrem de ambitioase, este necesar foarte mult timp; daca studentul nu dispune de acel timp, clar ca el trebuie sa reajusteze titlul, cuprinsul si continutul; pentru asta el trebuie sa discute clar, transparent cu coordonatorul; acesta nu mai este doar profesorul care face si drege, este persoana care trebuie sa-l invete pe tanar sa colaboreze; ori asta se face daca si numai daca tanarul are incredere in profesor; studentul trebuie sa-i arate profesorului variante de solutii fara a se teme ca va avea consecinte nefavorabile asupra notei finale; in cazul in care el este in impas, profesorul trebuie sa fie acela care are solutia de a depasi situatie, pentru a merge mai departe
- cum se face verificarea materialelor prezentate, pentru a nu apare surpriza ca una s-a vorbit, alta s-a realizat si cu totul altceva se obtine dupa verificare; transparenta impune ca totul sa fie in vitrina; asta inseamna ca la fiecare pas, tanarul trebuie sa aiba raspuns la intrebarea: ce vrei sa spui cu propozitia cutare? detaliaza-mi! in cazul in care apare blocajul datorat lipsei de tact a profesorului, lucrurile o iau razna rau de tot si cu siguranta lucrarea nu va fi nici de calitate si nici nu-l va defini pe autorul ei, lucru foarte neplacut; s-au intamplat situatii in care lucrarile au fost elaborate de mantuiala; eu nu blochez dar nu accept ca numele meu sa apara pe o lucrare pe care nu am coordonat-o, despre care nu stiu nimic; am vazut prea multe situatii cu semnaturi date de profesori pe cereri, unde nu aparea titlul lucrarii; hazliu, numai pana la un punct; noroc cu legea invatamantului nr. 1 din 2011 care a pus un pic de ordine in responsabilizarea coordonariilucrarilor din facultatii atat de licenta, cat si de disertatie dar mai ales cele de PhD; adica ii face copartasi la frauda si pe profesori; de aceea am asigurat transparenta prin aceea ca am zis celor coordonati de mine sa se intrebe ce se intampla daca el a dat lucrarea facuta de el unuia care o sustine cu o zi inaintea lui? cu siguranta, desi el este autorul adevarat, numai faptul ca cel care a copiat a sustinut inainte, el, autorul devine plagiator; trist dar crud si cu pierderea diplomei.
Am foarte multe exemple de cum am asigurat transparenta. Si am si mai multe din care am stabilit raporturi de colaborare cu cei cu care am lucrat. De fiecare data pe ceea ce am afisat, nu am manifestat aroganta celui care stie tot, ci am pus ceva de felul:
daca aveti neclaritati, va rog foarte mult sa comunicati la adresa de posta electronica bla-bla-bla, cu subiectul bla-bla-bla,urmat de numele si grupa studentului, iar textul sa fie concis sa stiu ce am de facut pentru a merge mai departe bla-bla-bla.
In acest fel toate partile erau ocrotite. Studentul pentru ca i se indrepta o eroare facuta de mine. Dupa aceea ma ocroteam eu pe mine insumi printr-un mod deschi de a accepta ca exista posibilitatea de a gresi din partea mea, fiind vorba de gresala neintentionata.
candva am scris un articol despre transparenta, anume:
Ion IVAN, Adrian POCOVNICU, Doru UNGUREANU - Transparenta - caracteristica de calitate in managementul modern al proiectelor, Studii si Cercetari de Calcul Economic si Cibernetica Economica, vol. 37, nr. 4, 2003, pg. 41 - 52
Acolo am definit si un indicator pentru calcului nivelului de transparenta. Este zero acel indicator, daca persoana careia i se aplica nu comunica nimic. face totul cum ii trazneste prin cap, de unul singur, desi are echipa. In schim, reprosaza tuturor tot timpul ca n-au facut aia, ca n-au facut ailalta...
Indicatorul este 1 daca persoana comunica foarte bine fiecaruia ceea ce respectivul are nevoie pentru a face sarcinile de serviciu foarte-foarte bine si mai mult decat atat.
Pe o scara de la ZERO la UNU, indicatorul, asa cum il simpt eu, fara a-l calcula are pentru mine un 0,93 ceea ce simt eu ca asigur o transparenta foarte buna. Mai rau stau la comunicare, caci tot timpul daca cineva cu care stau de vorba face un pic altcumva decat mi-am dorit eu, ma invinovatesc pe mine ca n-am fost in stare sa comunic foarte clar si exact ceea ce aveam de zis. De la teorie la practica este cale lunga si a fi transparent e dificil, mai ales in ziua de azi, cand daca faci o treaba si nu o pastrezi cu lacat sub cheie, ramai fara ea cat ai zice peste, ca imediat ti-o ia altul in penuria asta de idei. Cei cu care am colaborat si inca mai colaborez sunt oameni de mare calitate si nu am avut probleme daca am pornit la drum in conditii de transparenta maxima.
N-am sa uit niciodata pe profesorul meu Dragos Vaida care mi-a dat manuscrisul lucrarii sale ALGORITMI DE COMPILARE sa ma documentez la lucrarea de terminare a facultatii, rugandu-ma sa mu-l piers. Era scris de mana sa. Si m-a rugat, lucru care m-a facut sa ma rusinez teribil ca un om atat de special adresa o rugaminte unui student de-al sau, pentru un lucru pe care el, profesorul i-l oferise acestuia, facandu-i un mare bine. ASA CEVA NU SE UITA NICIODATA! Asta, da , transparenta! Dar trebuie sa fii tot ata de mare cum era profesorul Dragos Vaida.